Războiul din Iran a intrat în cea de-a doua săptămână, iar piețele se pregătesc pentru posibilitatea ca acesta să fie de durată.
Acțiunile și obligațiunile au scăzut în tandem, o evoluție neobișnuită care se poate dovedi de rău augur. Pe piețele valutare, dolarul american și-a păstrat statutul de monedă supremă cu statut de refugiu în perioadele de turbulențe geopolitice. La nivel general, activele americane le depășesc în performanță pe cele din restul lumii, inversând tendința „America de vânzare” manifestată după șocurile tarifare de anul trecut. Dolarul canadian s-a remarcat ca un alt câștigător detașat în acest peisaj turbulent, beneficiind de izolarea geografică a Canadei și de statutul său de exportator de energie. Coroana norvegiană (moneda unei alte țări exportatoare de petrol) și francul elvețian (o monedă cu statut de refugiu) li s-au alăturat în fruntea clasamentului performanței valutare săptămâna trecută.
Calendarul economic și politic al acestei săptămâni este decongestionat, motiv pentru care evoluția războiului din Iran ar trebui să fie mult mai importantă pentru piețe. Un război de lungă durată, prețurile în creștere la energie (contractele futures pentru petrol au depășit deja 100 de dolari pe baril) și perturbările din lanțurile aprovizionare vor afecta cel mai mult zonele economice importatoare de energie, în special China și Zona Euro. La polul opus, țările producătoare de energie aflate la mare distanță de focarul conflictului, precum Canada, Norvegia și America Latină, culeg roadele. Exact aceste evoluții au fost vizibile pe piața valutară până în acest moment.
EUR
Inversarea curentului de tranzacționare „America de vânzare”, determinată de un aflux de fonduri în monede cu statut de refugiu către dolarul american, și-a spus cuvântul asupra euro, care s-a depreciat până aproape de cea mai redusă valoare pe care a înregistrat-o în intervalului recent de tranzacționare. Chiar înainte de a se resimți în plin impactul șocului prețurilor la energie, datele privind inflația în luna februarie au adus o surpriză plăcută. Opinia noastră conform căreia următoarea măsură a BCE va fi o majorare a ratei dobânzii s-a dovedit fundamentă, iar piețele de swap reflectă acum în prețurile instrumentelor aproape integral două majorări complete ale ratei dobânzii de către Consiliul Guvernatorilor până la sfârșitul anului, ca răspuns la aceste evoluții inflaționiste. Vom acorda o atenție deosebită sondajelor realizate în rândul mediului de afaceri pentru a evalua impactul șocului războiului din Iran, deoarece un mediu stagflaționist se remarcă din nou drept o posibilitate reală pentru Zona Euro. Desigur, amploarea pagubelor va depinde în mare măsură de durata conflictului, în special de perioada de timp în care traficul naval care traversează Strâmtoarea Ormuz va fi în continuare perturbat. Date fiind nivelurile actuale ale cursului EUR/USD, în opinia noastră, piețele reflectă deja în prețurile instrumentelor posibilitatea ca războiul să dureze săptămâni, mai degrabă decât doar zile. Există însă încă loc pentru o scădere suplimentară a cursului, dacă vom asista și la alte escaladări și la o perioadă prelungită de întrerupere a aprovizionării cu petrol.
USD
După cum ne-au obișnuit deja piețele în perioadele de stres, lichiditatea îi garantează dolarului supremația ca monedă cu statut de refugiu, iar creșterea prețurilor la petrol nu face decât să îl potențeze și mai mult dat fiind statutul SUA de exportator net de energie. Raportul privind piața muncii în luna februarie, publicat săptămâna trecută, a fost mai degrabă neconvingătoare, un negativ al imaginii solide care ne-a fost prezentată în ianuarie. S-a înregistrat o pierdere netă de locuri de muncă și o creștere ușoară a ratei șomajului, evoluțiile acestor doi indicatori anulând practic orice progres înregistrat în prima lună a anului. Remarcăm faptul că această deteriorare pare să contrazică datele solide provenite din alte surse și suntem din ce în ce mai sceptici cu privire la calitatea sondajelor pe care se bazează. Piețele au ignorat în mare parte datele, investitorii dedicându-și întreaga atenție războiului din Iran. De vreme evoluția prețurilor petrolului pare să se transmită doar într-o mică măsură în inflație, am observat că așteptările legate de rata dobânzii în SUA sunt ajustate și reflectate cu mult mai mult calm în prețurile instrumentelor decât dincolo de Atlantic, ca reacție la saltul prețului țițeiului. Piețele futures continuă să reflecte complet în prețurile instrumentelor altă reducere a ratei dobânzii de către Rezerva Federală înainte de sfârșitul anului 2026, șansele să asistăm (sau nu) la o astfel de intervenție și în luna iunie fiind egale. Raportul privind inflația din luna februarie, care va fi publicat în această săptămână, nu va reflecta încă recentele creșteri bruște ale prețurilor la energie, dar va fi totuși important, pe măsură de atenția se deplasează de la creșterea economică la presiunile ascendente asupra prețurilor cauzate de război.
GBP
Regatul Unit nu este la fel de dependent de importurile de energie ca Zona Euro. Piețele au răsfățat ulterior lira sterlină cu o binemeritată perioadă frumoasă de performanță superioară față de euro, deși moneda britanică nu a reușit să țină totuși pasul cu dolarul. Cu toate acestea, Marea Britanie rămâne în mod clar un importator net de petrol, ceea ce înseamnă că este mult mai expusă inflației prețului petrolului importat decât SUA. Aceste temeri legate de inflație au declanșat o vânzare masivă pe piețele de titluri de stat britanice (gilts) și o reevaluare brutală a așteptărilor privind dobânzile care vor fi practicate de Banca Angliei; piețele de swap au cotit de la a reflecta complet în prețurile instrumentelor două reduceri ale ratei dobânzii în anul 2026, la posibilitatea deloc neglijabilă a unei singure intervenții de majorare.
Măcar pentru moment, considerăm că reduceri suplimentare ale ratelor dobânzii din partea Comitentului de Politică Monetară (MPC) sunt complet excluse. Spre deosebire de Zona Euro, inflația din Marea Britanie se situează deja mult peste valoarea țintă, iar liberalizarea piețelor britanice, reducerea producției interne de petrol și o capacitate limitată de stocare garantează practică că prețurile mai mari la petrol se vor vedea rapid în facturile la energie ale gospodăriilor. Dacă aceste riscuri se adaugă la modul ezitant de acțiune al premierului Kier Starmer și la lipsa sa de decizie în abordarea conflictului din Iran, va fi extrem de dificil pentru lira sterlină să își mențină aprecierea față de euro.
