Dacă mai existau îndoieli cu privire la capacitatea dolarului de a-și păstra statutul de monedă de refugiu în perioade de tulburări geopolitice, acestea s-au risipit.
EUR
Moneda comună s-a depreciat spre nivelul de 1,14 raportat la dolarul american, ca răspuns nu doar la așteptările că războiul din Iran se va prelungi și în săptămânile următoare, ci și la faptul că Strâmtoarea Ormuz va rămâne practic impracticabilă mult mai mult decât se anticipase. Interesant este că războiul din Iran și creșterea prețurilor petrolului pe care a generat-o au reprezentat una dintre cele mai accentuate surse de divergențe pe care le-am observat în ultimii ani între modul în care piețele au reflectat aceste evoluții în prețurile instrumentelor și așteptările economiștilor privind ratele dobânzii. Operatorii de tranzacționare reflectă acum în prețurile instrumentelor aproape două majorări complete ale ratelor dobânzii din partea BCE pentru restul anului 2026, în timp ce foarte puțini sunt strategii care se așteaptă la măcar o astfel de intervenție. Comunicările pe care le vom primi de la Banca Centrală Europeană după ședința sa de joi vor fi deosebit de delicate. Participanții de pe piață vor spera că dna Christine Lagarde va aduce clarificări privind varianta corectă și le va oferi detalii despre reacția băncii la perspectiva unei noi majorări bruște a prețurilor la energie, pe fondul unei creșteri economice modeste și al datelor care continuă să dezamăgească din Germania. În timpul declarațiilor făcute săptămâna trecută, câțiva oficiali ai BCE au adoptat abordări surprinzătoare în favoarea înăspririi politice monetare, prin reducerea ratelor (hawkish) și va fi interesant de văzut dacă dna Christine Lagarde va urma exemplul. Deși ne așteptăm ca președintele Băncii Centrale Europene să abordeze și subiectul posibilelor consecințe inflaționiste ale conflictului, ne îndoim că ne va oferi o direcția clară înainte ca membrii să intre în posesia unor informații mai clare legate de posibila durată a războiului din Iran.
USD
Tendința de migrare către active sigure a permis dolarului să ignore datele macroeconomice slabe raportate de SUA în ultimele două săptămâni Este de remarcat faptul că dolarul american continuă să se aprecieze, chiar dacă Rezerva Federală este aproape singura bancă centrală importantă de la care se așteaptă să reducă ratele dobânzii în acest an, în loc să le majoreze, o evoluție ce poate fi atribuit în mare măsură statutului Americii de exportator net de petrol, mai degrabă decât de importator. Astfel, ședința Rezervei Federale de miercuri devine la fel de importantă ca cele ale altor bănci centrale programate în această săptămână, mai ales că piețele așteaptă, în general, cu maximă nerăbdare îndrumări din partea bancherilor centrali privire la modul în care ar putea reacționa la conflictul aflat în derulare. Credem că președintele Jerome Powell va face tot posibilul să indice piețelor că, la nivelul Comitetului Federal pentru Piață Deschisă (FOMC), tendința este de „a aștepta și a observa”, deși ar putea sugera și că sentimentul de incertitudine și creșterea costurilor energiei asociate cu escaladarea tensiunilor geopolitice ar putea întârzia parcursul de reducere a dobânzii în SUA. Dat fiind statutul SUA de exportator net de petrol, prețurile mai mari la petrol reprezintă un impuls pentru creșterea PIB-ului real, fără a avea, în același timp, și un efect excesiv de inflaționist. Având în vedere că și piața muncii din SUA dă semne de slăbiciune, scenariul nostru de referință rămâne cel în care intervențiile Rezervei Federale de reducere a dobânzii se vor relua mai târziu în cursul anului, deși nu îl vom vedea pe Jerome Powell asumându-și niciun angajament ferm în acest sens în această etapă.
GBP
Lira sterlină continuă să depășească euro, depreciindu-se doar cu jumătate din deprecierea monedei comune în raport cu dolarul, de la începutul războiului din Iran. Acest lucru reflectă parțial faptul că economia britanică este relativ mai puțin expusă prețurilor internaționale ale energiei decât Zona Euro, dar o situație în care ratelor dobânzii practicate de Banca Angliei sunt reevaluate mai agresiv, prin comparație cu BCE. Valoarea PIB-ului lunar în luna ianuarie, publicată săptămâna trecută, a fost în mod evident dezamăgitoare (creștere zero față de estimarea de +0,2%), deși acest aspect a fost atât umbrit de știrile despre războiul din Iran, cât și trecut cu vederea, având în vedere că acest indicator tinde să fie extrem de volatil și imprevizibil. Șansele sunt foarte mari ca această săptămână să fie una la fel de interesantă pentru liră. Ședința Băncii Angliei de joi este principalul subiect de interes, în special reacția Comitetului de Politică Monetară (MPC) la perspectiva unor prețuri la energie și mai mari și la ipotezele vehiculate pe piață conform cărora banca nu mai aplică reduceri ale dobânzii. În timp ce, în prețurile contractelor swap se reflectă în prezentă o singură majorare a dobânzii mai târziu în cursul anului, considerăm că o astfel de ipoteză ar putea fi ușor prematură, având în vedere că nu este încă clar dacă explozia prețurilor la energie va fi suficientă pentru a induce așa-numite „efecte de rundă a doua” (adică să conducă și la majorări salariale și, implicit, la o spirală inflaționistă prelungită) sau pentru a conduce la pierderea controlului asupra proiecțiilor privind inflația. O serie de date esențiale despre piața muncii va preceda ședința programată pentru joi dimineață.
